... isn't he the sweetest boy :x?...
sâmbătă, 11 aprilie 2009
vineri, 10 aprilie 2009
Da... e perfect 8->
Si azi a fost o zi plina... defapt ieri...
In holul central al scolii m-am intalnit cu prof-ul de sport, care m-a trimis la el in cabinet(o camera de 2 m² in care tine mingi, trofee si alte chestii) sa-i aduc cheile. Nu aveam nici un chef sa fac asta, dar din respect trebuia. Ca sa ajungi in cabinetul lui trebuia sa treci prin vestiar. HEY!!! Nu e un vestiar oarecare! E vestiarul baietilor... totusi nu m-am gandit nici o secunda ca el ar putea fi acolo.
Parul saten inchis, ochii caprui si zambetul, invaluiau intreaga incapere. Eram socat sa il vad acolo, si mai ales... pe jumatate gol. Un minut daca m-as fi grabit ar fi fost de ajuns sa ajung in nirvana. 8->
Nu cred ca ati vazut vreodata perfectiunea intruchipata intr-o fiinta, insa eu am vazut-o. Pe langa toate cele un miliard de calitati, se adauga si corpul frumos, atletic.
Era cu alti baieti de la el din clasa, chiar mai bine facuti ca el, dar totusi el era singurul care emana lumina. Am spus "salut" si am mers spre cabinet, dar privirea nu mi-o dezlipeam de pe acea pictura, care la randul ei ma privea. Am avut un moment in care uitasem complet cu ce scop venisem. Am apucat cheile de pe masa si am iesit din cabinet. Din nou in rai!... privirile ni s-au intalnit. El zambea larg, eu eram pierdut in vise. Am mers mai departe si cu tot regretul din suflet, am apasat clanta usei de la vestiar si am iesit, din nou cu acel prietenesc "salut".
Pur si simplu zburam, nu vedeam pe nimeni si nimic, fiindca mintea imi era departe. Dar totusi acea voce groasa, de rugbyst, m-a trezit la realitate "Le-ai gasit?" (de parca erau ascunse intr-o groapa abisala si nu le vedeam, dar trebuia sa-mi strice el fericirea!)... "Da, erau pe masa."
In holul central al scolii m-am intalnit cu prof-ul de sport, care m-a trimis la el in cabinet(o camera de 2 m² in care tine mingi, trofee si alte chestii) sa-i aduc cheile. Nu aveam nici un chef sa fac asta, dar din respect trebuia. Ca sa ajungi in cabinetul lui trebuia sa treci prin vestiar. HEY!!! Nu e un vestiar oarecare! E vestiarul baietilor... totusi nu m-am gandit nici o secunda ca el ar putea fi acolo.
Parul saten inchis, ochii caprui si zambetul, invaluiau intreaga incapere. Eram socat sa il vad acolo, si mai ales... pe jumatate gol. Un minut daca m-as fi grabit ar fi fost de ajuns sa ajung in nirvana. 8->
Nu cred ca ati vazut vreodata perfectiunea intruchipata intr-o fiinta, insa eu am vazut-o. Pe langa toate cele un miliard de calitati, se adauga si corpul frumos, atletic.
Era cu alti baieti de la el din clasa, chiar mai bine facuti ca el, dar totusi el era singurul care emana lumina. Am spus "salut" si am mers spre cabinet, dar privirea nu mi-o dezlipeam de pe acea pictura, care la randul ei ma privea. Am avut un moment in care uitasem complet cu ce scop venisem. Am apucat cheile de pe masa si am iesit din cabinet. Din nou in rai!... privirile ni s-au intalnit. El zambea larg, eu eram pierdut in vise. Am mers mai departe si cu tot regretul din suflet, am apasat clanta usei de la vestiar si am iesit, din nou cu acel prietenesc "salut".
Pur si simplu zburam, nu vedeam pe nimeni si nimic, fiindca mintea imi era departe. Dar totusi acea voce groasa, de rugbyst, m-a trezit la realitate "Le-ai gasit?" (de parca erau ascunse intr-o groapa abisala si nu le vedeam, dar trebuia sa-mi strice el fericirea!)... "Da, erau pe masa."
... cred ca pana la sfarsitul minivacantei o sa am la ce sa ma gandesc... Ce as fi facut daca nu erau si ceilalti baieti cu el?... OMG... 8->
... asa ma simt acum...
Ea e o parte din mine
MUZICA... nu cred ca as putea trai fara muzica! Ascult muzica indiferent de ce se petrece in jurul meu... fie ca abia m-am trezit, ca sunt in ore sau in pauze, ca merg pe strada sau ca stau pe banca. Muzica face parte din viata mea, ca unul dintre pionii principali. Ea ma face sa ma simt bine, sa cant, sa dansez, sa fiu fericit. Nu am putut spune niciodata cu adevarat ca ma plictisesc si asta datorita muzicii.
Cum definesc eu muzica?... ei bine... muzica este o gramada de sunete aranjate in asa fel incat sa incante auzul, sunete care iti transmit sentimente, facandu-te uneori sa ajungi intr-o stare de euforie.
De ce am scris articolul asta?... pentru ca de 6 ore ascult muzica incontinuu si cu fiecare melodie pe care o ascult, devin mai vesel. Ma simt relaxat, ca si cum nimic rau nu mi se poate intampla. (Si daca erati curiosi... NU... nu sunt drogat:-w).
...dar daca stau bine si ma gandesc, muzica e un drog pentru mine... un drog care face bine...
Cum definesc eu muzica?... ei bine... muzica este o gramada de sunete aranjate in asa fel incat sa incante auzul, sunete care iti transmit sentimente, facandu-te uneori sa ajungi intr-o stare de euforie.
De ce am scris articolul asta?... pentru ca de 6 ore ascult muzica incontinuu si cu fiecare melodie pe care o ascult, devin mai vesel. Ma simt relaxat, ca si cum nimic rau nu mi se poate intampla. (Si daca erati curiosi... NU... nu sunt drogat:-w).
...dar daca stau bine si ma gandesc, muzica e un drog pentru mine... un drog care face bine...
miercuri, 8 aprilie 2009
duminică, 5 aprilie 2009
Spirite sau puterea mintii?
Au trecut cam 3 ani de la cea mai ciudata intamplare din viata mea. Stau si acum si ma gandesc si ma trec fiorii, iar sentimentul de vinovatie inca il mai am in anumite momente. Sincer am incercat sa evit subiectul asta, dar aseara m-am scapat si am povestit. Nu am sa va spun decat ca atunci cand vezi un pahar care se misca in toate partile si culege litere, formand cuvinte cu o viteza impresionabila, nu ai cum sa te gandesti la o farsa. Ideea e ca in clasa a 8a eram doar un pusti idiot si care nici nu stia ce vrea de la viata(nu ca acum as sti), dar atunci am incercat pentru prima, si bineinteles pentru ultima data, sa fac spiritism. Daca va trece asa ceva prin cap va spun acum !!!STOP!!!
Simteam ca fac rau cuiva, ca il torturez, ca il pun sa faca ceva ce nu doreste, iar aceasta senzatie nu o aveam doar eu, ci si prietenii mei, la fel de inconstienti ca mine. !!!GROAZNIC!!!
Am vrut sa incep acest articol cu un exemplu cat se poate de sincer si de real, din viata mea. Dar totusi, acel incident nu m-a facut decat sa cred ca tot ceea ce se intampla in jurul nostru, se datoreaza exclusiv noua. Sunt constient ca intamplarea asta nu e chiar una explicabila complet, dar parerea mea se bazeaza pe stiinta. Atunci cand mai multe persoane reusesc sa-si adune gandurile asupra unei fapte, este foarte probabil ca acel lucru sa se intample. Totul tine de autosugestie si de puterea de concentrare. Stim cu totii ca oamenii de rand folosesc doar 10% din creier, iar alte studii arata 3%, ganditi-va ce ar insemna sa folosim mai mult cu 1%, ce am putea face. Sunt un adept al faptului ca folosirea creierului duce la evenimente paranormale. Totusi, senzatia de vinovatie nu o pot explica... si asta ma face sa am inca dubii.
Vreau sa aflu daca vi s-au intamplat si voua lucruri ciudate, intentionate sau nu, dar care sa va fi atras atentia in mod special sau care v-au dat de gandit si cum le explicat.
Cu tot curajul pe care l-am avut in seara asta, de a povesti ceea ce doar 2 persoane au aflat in 3 ani(cu exceptia celor prezenti la ritual), lansez o dezbatere si astept pareri... si mai ales exemple...
Simteam ca fac rau cuiva, ca il torturez, ca il pun sa faca ceva ce nu doreste, iar aceasta senzatie nu o aveam doar eu, ci si prietenii mei, la fel de inconstienti ca mine. !!!GROAZNIC!!!
Am vrut sa incep acest articol cu un exemplu cat se poate de sincer si de real, din viata mea. Dar totusi, acel incident nu m-a facut decat sa cred ca tot ceea ce se intampla in jurul nostru, se datoreaza exclusiv noua. Sunt constient ca intamplarea asta nu e chiar una explicabila complet, dar parerea mea se bazeaza pe stiinta. Atunci cand mai multe persoane reusesc sa-si adune gandurile asupra unei fapte, este foarte probabil ca acel lucru sa se intample. Totul tine de autosugestie si de puterea de concentrare. Stim cu totii ca oamenii de rand folosesc doar 10% din creier, iar alte studii arata 3%, ganditi-va ce ar insemna sa folosim mai mult cu 1%, ce am putea face. Sunt un adept al faptului ca folosirea creierului duce la evenimente paranormale. Totusi, senzatia de vinovatie nu o pot explica... si asta ma face sa am inca dubii.
Vreau sa aflu daca vi s-au intamplat si voua lucruri ciudate, intentionate sau nu, dar care sa va fi atras atentia in mod special sau care v-au dat de gandit si cum le explicat.
Cu tot curajul pe care l-am avut in seara asta, de a povesti ceea ce doar 2 persoane au aflat in 3 ani(cu exceptia celor prezenti la ritual), lansez o dezbatere si astept pareri... si mai ales exemple...
sâmbătă, 4 aprilie 2009
PS
Din plictiseala am deschis Phoshop-ul si tot din plictiseala am incercat sa realizez un Widescreen...
et voila ce que j'ai reussi à faire (1929x1211)...
Mie nu-mi place decat personajul principal si verdele... deci nu m-am straduit...
et voila ce que j'ai reussi à faire (1929x1211)...
Mie nu-mi place decat personajul principal si verdele... deci nu m-am straduit...
miercuri, 1 aprilie 2009
Daca as putea
Nu prea am inteles eu care e treaba cu "leapsa", dar am vazut ca articolul asta se transmite de pe un blog pe altul. Am preluat si eu de pe wannabegay2 si gayinromania... donc VOILA!
Daca as putea, as vrea sa fiu...
Daca as putea, as vrea sa fiu...
- O FLOARE: trandafir
- UN ANOTIMP: vara
- O CULOARE: verde
- UN ANIMAL: delfin
- UN OBIECT VESTIMENTAR: sacou
- O PIESA DE MOBILIER: pat confortabil
- UN CITAT: "On ne voit bien qu'avec le cœur, l'essentiel est caché pour les yeux."
- UN PEISAJ: in desert, noaptea, un cer instelat si o luna stralucitoare
- UN OBIECT: iPod
- UN INSTRUMENT MUZICAL: chitara electrica
- UN COPAC: baobab
- UN ORAS: Marseille
- O PERSOANA PUBLICA: Zac Efron
- O CARTE: Viata lui Pi de Yann Martel
- UN FEL DE MANCARE: Crispy Strips de la KFC
- UN SUPEREROU: Storm din X-Men
- UN FENOMEN AL NATURII: aurora boreala
- UN FRUCT: capsuna
- O PARTE A CORPULUI: buzele
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
