vineri, 10 aprilie 2009

Da... e perfect 8->

Si azi a fost o zi plina... defapt ieri...
In holul central al scolii m-am intalnit cu prof-ul de sport, care m-a trimis la el in cabinet(o camera de 2 m² in care tine mingi, trofee si alte chestii) sa-i aduc cheile. Nu aveam nici un chef sa fac asta, dar din respect trebuia. Ca sa ajungi in cabinetul lui trebuia sa treci prin vestiar. HEY!!! Nu e un vestiar oarecare! E vestiarul baietilor... totusi nu m-am gandit nici o secunda ca el ar putea fi acolo.
Parul saten inchis, ochii caprui si zambetul, invaluiau intreaga incapere. Eram socat sa il vad acolo, si mai ales... pe jumatate gol. Un minut daca m-as fi grabit ar fi fost de ajuns sa ajung in nirvana. 8->
Nu cred ca ati vazut vreodata perfectiunea intruchipata intr-o fiinta, insa eu am vazut-o. Pe langa toate cele un miliard de calitati, se adauga si corpul frumos, atletic.
Era cu alti baieti de la el din clasa, chiar mai bine facuti ca el, dar totusi el era singurul care emana lumina. Am spus "salut" si am mers spre cabinet, dar privirea nu mi-o dezlipeam de pe acea pictura, care la randul ei ma privea. Am avut un moment in care uitasem complet cu ce scop venisem. Am apucat cheile de pe masa si am iesit din cabinet. Din nou in rai!... privirile ni s-au intalnit. El zambea larg, eu eram pierdut in vise. Am mers mai departe si cu tot regretul din suflet, am apasat clanta usei de la vestiar si am iesit, din nou cu acel prietenesc "salut".
Pur si simplu zburam, nu vedeam pe nimeni si nimic, fiindca mintea imi era departe. Dar totusi acea voce groasa, de rugbyst, m-a trezit la realitate "Le-ai gasit?" (de parca erau ascunse intr-o groapa abisala si nu le vedeam, dar trebuia sa-mi strice el fericirea!)... "Da, erau pe masa."

... cred ca pana la sfarsitul minivacantei o sa am la ce sa ma gandesc... Ce as fi facut daca nu erau si ceilalti baieti cu el?... OMG... 8->
... asa ma simt acum...

Niciun comentariu: