duminică, 19 aprilie 2009

C'est toujours la même chose!

Incetul cu incetul ma conving de realitate, iar adevarul prinde proportii in mintea mea.

Ca orice "crestin", am fost si eu la inviere. Am mers la o manastire din apropiere, cu ai mei si bineinteles, era full. Toti se calcau in picioare, toti vroiau "lumina" direct de la preot.

Totul incepe la ora 23:56 (ceasul de pe telefon), cand doi preoti ies din biserica cu un buchet de lumanari aprinse. Incepe haosul, toata lumea fuge spre cei doi, toata lumea vrea "lumina". Preotii bolborosesc ceva, incearca sa isi revina din socul produs de jungla disperata, dupa care striga cu putere "Veniti de luati lumina ! Lumina lui Hristos, lumineaza tuturor!". Stau si privesc acel ritual, ascult vorbele ce aduna lumea. Peste tot in jurul meu vad doar chipuri obosite, care dau din buze sau care privesc ca hipnotizati focul din capatul lumanarilor lor. In aer se simte un miros intepator de ceara topita.

Se aude vocea puternica a unui barbat. Sunete care urca si coboara, sunete care alcatuiesc cuvintele unei povesti frumoase, inceputa cu punctul culminant. Piatra de pe mormant este data la o parte de catre o fiinta incredibil de frumoasa, imbracata in alb si cu aura deasupra capului . Femeile venite la mormant raman stupefiate, caci cel care trebuia sa fie acolo, nu mai era. Si asa se duce vestea lui Iisus Hristos, care la fel ca multe alte zeitati, dupa trei zile de la moarte, revine printre cei vii.

Incepe sa mi se faca rau, cu toate ca ritualul are loc in aer liber, mirosul este insuportabil. Pare ca eu sunt singurul deranjat si ca izul din aer pentru ceilalti e benefic. Din nou sunete, de data aceasta sub forma unei melodii, ma trezesc din starea de lesin. Dandu-mi seama ca ceea ce se canta imi este foarte familiar, ridic capul si privesc catre locul din care se aude : ‘Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din mormanturi, viata daruindu-le…’. Acum melodia se aude de peste tot in jurul meu, iar flacarile lumanarilor palpaie sub respiratia posesorilor.  

10… numarat pe degete. De zece ori suntem obligati sa raspundem, de zece ori repetam. "Hristos a inviat!" - "Adevarat a inviat!"

Incep sa ma plictisesc, preotii intra in biserica, o parte din oameni se imbulzeste spre poarta manastirii.  Nici mama nici tata nu schiteaza nici un gest. Merg spre masina in tacere, ca la o inmormantare. Ma uit in spate, vocea preotilor se aude din interiorul bisericii. Vad oameni nedumeriti care nu stiu in ce directie sa mearga. Cata naivitate, cata nepasare, cata lipsa de vointa!

De fiecare data e la fel! Pastele, un mijloc perfect de manipulare in masa!

4 comentarii:

Pinocchi0 spunea...

Mda... cum ar zice domnu' Inginer: Bunul Dumnezeu e OK, dar personalul de la sol e sub orice critica ;-)

Anonim spunea...

Acum 10 ani pe vremea cand mergeam la Inviere mi s-a facut rau ca nu aveam aer sa respir, dar am reusit cu ajutorul parintilor mei sa ies din multime la timp. nasol moment..

undoo spunea...

urasc pastele and the so-called ressurection.. :))
1 mereu mi ia foc parul
haina
sau ceva in genu
mereu
merru mereu mereu!!!! ~X(
2 mi se face rau
3 ma plictisesc
4 ma cert cu babele... defapt asta e sg motiov pt care ma mai duc uneori ||:))
e fuuun:X:X:

Cip spunea...

Anul asta a fost prima data cand nu m-am dus la inviere. Si a fost bine :)