vineri, 24 aprilie 2009
Enrique
duminică, 19 aprilie 2009
C'est toujours la même chose!
Incetul cu incetul ma conving de realitate, iar adevarul prinde proportii in mintea mea.
Ca orice "crestin", am fost si eu la inviere. Am mers la o manastire din apropiere, cu ai mei si bineinteles, era full. Toti se calcau in picioare, toti vroiau "lumina" direct de la preot.
Totul incepe la ora 23:56 (ceasul de pe telefon), cand doi preoti ies din biserica cu un buchet de lumanari aprinse. Incepe haosul, toata lumea fuge spre cei doi, toata lumea vrea "lumina". Preotii bolborosesc ceva, incearca sa isi revina din socul produs de jungla disperata, dupa care striga cu putere "Veniti de luati lumina ! Lumina lui Hristos, lumineaza tuturor!". Stau si privesc acel ritual, ascult vorbele ce aduna lumea. Peste tot in jurul meu vad doar chipuri obosite, care dau din buze sau care privesc ca hipnotizati focul din capatul lumanarilor lor. In aer se simte un miros intepator de ceara topita.
Se aude vocea puternica a unui barbat. Sunete care urca si coboara, sunete care alcatuiesc cuvintele unei povesti frumoase, inceputa cu punctul culminant. Piatra de pe mormant este data la o parte de catre o fiinta incredibil de frumoasa, imbracata in alb si cu aura deasupra capului . Femeile venite la mormant raman stupefiate, caci cel care trebuia sa fie acolo, nu mai era. Si asa se duce vestea lui Iisus Hristos, care la fel ca multe alte zeitati, dupa trei zile de la moarte, revine printre cei vii.
Incepe sa mi se faca rau, cu toate ca ritualul are loc in aer liber, mirosul este insuportabil. Pare ca eu sunt singurul deranjat si ca izul din aer pentru ceilalti e benefic. Din nou sunete, de data aceasta sub forma unei melodii, ma trezesc din starea de lesin. Dandu-mi seama ca ceea ce se canta imi este foarte familiar, ridic capul si privesc catre locul din care se aude : ‘Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din mormanturi, viata daruindu-le…’. Acum melodia se aude de peste tot in jurul meu, iar flacarile lumanarilor palpaie sub respiratia posesorilor.
10… numarat pe degete. De zece ori suntem obligati sa raspundem, de zece ori repetam. "Hristos a inviat!" - "Adevarat a inviat!"
Incep sa ma plictisesc, preotii intra in biserica, o parte din oameni se imbulzeste spre poarta manastirii. Nici mama nici tata nu schiteaza nici un gest. Merg spre masina in tacere, ca la o inmormantare. Ma uit in spate, vocea preotilor se aude din interiorul bisericii. Vad oameni nedumeriti care nu stiu in ce directie sa mearga. Cata naivitate, cata nepasare, cata lipsa de vointa!
De fiecare data e la fel! Pastele, un mijloc perfect de manipulare in masa!
sâmbătă, 18 aprilie 2009
The world’s most beautiful women

joi, 16 aprilie 2009
Lady Gaga
marți, 14 aprilie 2009
Cele 7 pacate capitale
sâmbătă, 11 aprilie 2009
vineri, 10 aprilie 2009
Da... e perfect 8->
In holul central al scolii m-am intalnit cu prof-ul de sport, care m-a trimis la el in cabinet(o camera de 2 m² in care tine mingi, trofee si alte chestii) sa-i aduc cheile. Nu aveam nici un chef sa fac asta, dar din respect trebuia. Ca sa ajungi in cabinetul lui trebuia sa treci prin vestiar. HEY!!! Nu e un vestiar oarecare! E vestiarul baietilor... totusi nu m-am gandit nici o secunda ca el ar putea fi acolo.
Parul saten inchis, ochii caprui si zambetul, invaluiau intreaga incapere. Eram socat sa il vad acolo, si mai ales... pe jumatate gol. Un minut daca m-as fi grabit ar fi fost de ajuns sa ajung in nirvana. 8->
Nu cred ca ati vazut vreodata perfectiunea intruchipata intr-o fiinta, insa eu am vazut-o. Pe langa toate cele un miliard de calitati, se adauga si corpul frumos, atletic.
Era cu alti baieti de la el din clasa, chiar mai bine facuti ca el, dar totusi el era singurul care emana lumina. Am spus "salut" si am mers spre cabinet, dar privirea nu mi-o dezlipeam de pe acea pictura, care la randul ei ma privea. Am avut un moment in care uitasem complet cu ce scop venisem. Am apucat cheile de pe masa si am iesit din cabinet. Din nou in rai!... privirile ni s-au intalnit. El zambea larg, eu eram pierdut in vise. Am mers mai departe si cu tot regretul din suflet, am apasat clanta usei de la vestiar si am iesit, din nou cu acel prietenesc "salut".
Pur si simplu zburam, nu vedeam pe nimeni si nimic, fiindca mintea imi era departe. Dar totusi acea voce groasa, de rugbyst, m-a trezit la realitate "Le-ai gasit?" (de parca erau ascunse intr-o groapa abisala si nu le vedeam, dar trebuia sa-mi strice el fericirea!)... "Da, erau pe masa."

Ea e o parte din mine
Cum definesc eu muzica?... ei bine... muzica este o gramada de sunete aranjate in asa fel incat sa incante auzul, sunete care iti transmit sentimente, facandu-te uneori sa ajungi intr-o stare de euforie.
De ce am scris articolul asta?... pentru ca de 6 ore ascult muzica incontinuu si cu fiecare melodie pe care o ascult, devin mai vesel. Ma simt relaxat, ca si cum nimic rau nu mi se poate intampla. (Si daca erati curiosi... NU... nu sunt drogat:-w).

...dar daca stau bine si ma gandesc, muzica e un drog pentru mine... un drog care face bine...
miercuri, 8 aprilie 2009
duminică, 5 aprilie 2009
Spirite sau puterea mintii?

Simteam ca fac rau cuiva, ca il torturez, ca il pun sa faca ceva ce nu doreste, iar aceasta senzatie nu o aveam doar eu, ci si prietenii mei, la fel de inconstienti ca mine. !!!GROAZNIC!!!
Am vrut sa incep acest articol cu un exemplu cat se poate de sincer si de real, din viata mea. Dar totusi, acel incident nu m-a facut decat sa cred ca tot ceea ce se intampla in jurul nostru, se datoreaza exclusiv noua. Sunt constient ca intamplarea asta nu e chiar una explicabila complet, dar parerea mea se bazeaza pe stiinta. Atunci cand mai multe persoane reusesc sa-si adune gandurile asupra unei fapte, este foarte probabil ca acel lucru sa se intample. Totul tine de autosugestie si de puterea de concentrare. Stim cu totii ca oamenii de rand folosesc doar 10% din creier, iar alte studii arata 3%, ganditi-va ce ar insemna sa folosim mai mult cu 1%, ce am putea face. Sunt un adept al faptului ca folosirea creierului duce la evenimente paranormale. Totusi, senzatia de vinovatie nu o pot explica... si asta ma face sa am inca dubii.
Vreau sa aflu daca vi s-au intamplat si voua lucruri ciudate, intentionate sau nu, dar care sa va fi atras atentia in mod special sau care v-au dat de gandit si cum le explicat.
Cu tot curajul pe care l-am avut in seara asta, de a povesti ceea ce doar 2 persoane au aflat in 3 ani(cu exceptia celor prezenti la ritual), lansez o dezbatere si astept pareri... si mai ales exemple...
sâmbătă, 4 aprilie 2009
PS
miercuri, 1 aprilie 2009
Daca as putea
Daca as putea, as vrea sa fiu...
- O FLOARE: trandafir
- UN ANOTIMP: vara
- O CULOARE: verde
- UN ANIMAL: delfin
- UN OBIECT VESTIMENTAR: sacou
- O PIESA DE MOBILIER: pat confortabil
- UN CITAT: "On ne voit bien qu'avec le cœur, l'essentiel est caché pour les yeux."
- UN PEISAJ: in desert, noaptea, un cer instelat si o luna stralucitoare
- UN OBIECT: iPod
- UN INSTRUMENT MUZICAL: chitara electrica
- UN COPAC: baobab
- UN ORAS: Marseille
- O PERSOANA PUBLICA: Zac Efron
- O CARTE: Viata lui Pi de Yann Martel
- UN FEL DE MANCARE: Crispy Strips de la KFC
- UN SUPEREROU: Storm din X-Men
- UN FENOMEN AL NATURII: aurora boreala
- UN FRUCT: capsuna
- O PARTE A CORPULUI: buzele